La noi, meniul nu e bătut în cuie. Se schimbă odată cu anotimpurile, pentru un motiv simplu: o roșie de august și una de decembrie nu au nimic în comun, în afară de nume. De aceea, în loc să forțăm aceleași preparate tot anul, preferăm să lăsăm sezonul să ne dicteze direcția.
Totul pornește de la furnizori. Lucrăm de câțiva ani cu aceiași producători din zonă — oameni care știu pe nume fiecare parcelă și care ne sună când au ceva special. Sparanghel primăvara, roșii și vinete în toiul verii, dovleac și ciuperci de pădure toamna. Când ingredientul e la apogeu, bucătarul are nevoie de foarte puține intervenții ca să iasă ceva memorabil.
Asta înseamnă și că uneori un preparat preferat dispare temporar din meniu. Nu e o scăpare — e o alegere. Preferăm să nu servim ceva mediocru doar pentru că „așa e pe listă”. Când revine, revine la forma lui cea mai bună.
Data viitoare când ne vizitezi, întreabă chelnerul ce e proaspăt în săptămâna respectivă. De cele mai multe ori, acolo se ascund cele mai bune surprize.